UNUI PROCUROR (Epigrama de A.C. Cuza)

procuror-acuzatorDe procuror, esti procuror
Cu rostul lui, n-am ce sa zic,
Dar, daca n-ai fi procuror,
Ma tem c-atunci n-ai fi nimic.
Sa nu te miri: ca tine-s multi,
Si ce-am sa-ti spun, nu-s lucruri noi:
A fi slujbas, si-a fi ceva
Multi cred ca-s una, dar sunt doua.

Lasă un comentariu

„România este a Românilor!”

A. C Cuza

Doctrina naționalistă zice că națiile sunt individualități creatoare de cultură; că aceste individualități creatoare de cultură se compun din anume organe, care sunt clasele sociale; că, pentru dezvoltarea unei nații ca individualitate creatoare de cultură, se cere ca ea să fie pe deplin stăpână pe teritoriul pe care este cu drepturi istorice așezată.

Nația românească are drepturi istorice asupra României.

România este baza de existență a nației românești. Ca individualitate creatoare de cultură, nația românească trebuie să existe în deplinătatea organelor sale. Și, dacă se întâmplă ca asupra teritoriului nostru să năvălească elemente străine în prea mare număr, încât să atingă constituirea organică a nației românești, naționalismul ne învață că trebuie să se dea o luptă strașnică pentru eliminarea elementului străin care periclitează existența neamului.

4 comentarii

Partidul Național Creștin – RĂVAȘ CĂTRE ALEGĂTORII CREȘTINI – manifest electoral – 1937

Lasă un comentariu

A colaborat actorul Florin Piersic cu Securitatea pentru a împiedica recoagularea cuziștilor?

Un articol de investigație publicat în Cotidianul, în anul 2009, de un tânăr jurnalist, Răzvan Vintilescu, a stârnit la acea vreme un imens scandal în presa românească. Subiectul anchetei era actorul Florin Piersic și o presupusă colaborare a acestuia și a tatălui său cu Securitatea comunistă. Dovezile adunate de Răzvan Vintilescu și de fiul unuia dintre condamnații politic din „lotul Tomescu” erau suficient de temeinice pentru a trage o concluzie și aceasta era că Florin Piersic și tată său au avut un rol decisiv în arestarea grupului care a încercat recoagularea cuziștilor într-o mișcare subterană de rezistență anticomunistă. Citește restul acestei intrări »

,

9 comentarii

„Moartea unei nații se rezumă în două cuvinte: corcirea și degenerarea”

Moartea unei nații se rezumă în două cuvinte: corcirea și degenerarea. Fizică și culturală. Fizică: prin amestecul sângelui și corcirea lui, datorită bolilor sau istovirei din cauza lipsei mijloacelor de existență. Culturală: prin înstrăinarea de sine, făcând ca producțiile sale culturale să nu mai corespundă caracterului său național. Exemplu, în literatura germană: jidanul Heinrich Heine, cu frivolitatea, superficialitatea și obscenitățile lui, cari nu corespund spiritului german, de care a și fost respins, între altele neadmițând, până astăzi, să i se ridice undeva o statue, în cuprinsul Germaniei.

Lasă un comentariu

Unor „ziariști”

UNUI ZIARIST

Ca ziarist și bun Român,
Tu zilnic faci minuni:
Idei tăiate împrejur
Și proză cu perciuni.

CONGRESUL ”PRESEI LATINE”
(București, 1 Octombrie 1927).

Latine…
Cine?
Privirea ni spune,
Când stai să-i aduni,
O mare minune:
„Latini…” cu perciuni! Citește restul acestei intrări »

2 comentarii

A.C. Cuza, profesorul carismatic şi studentul Grigore T. Popa – Preşedintele Centrului Studenţesc Iaşi

Studentul Grigore T. Popa era atras de acţiunile social-culturale pe care le organiza Centrul Studenţesc Iaşi şi mai ales de cel care era alături de această organizaţie: profesorul A.C. Cuza. Asista la conferinţele pe care acesta le susţinea în faţa studenţilor, îi citea lucrările şi intervenţiile din presă (1). Rândurile pe care acesta le scria în prefaţa unei broşuri a studenţimii ieşene – despre „carte”, „şcoală” şi „ideal naţional” – îl câştigaseră pe Grigore T. Popa. 
Cartea „te îndeamnă la munca pozitivă: te chemă la luptă împotriva neajunsurilor, care ameninţă existenţa poporului tău, îţi impune să te ridici mai presus de interesele tale efemere, ale traiului bun, în lumea jertfei de sine, pentru un scop ideal, care nu poate fi decât realizarea idealului naţional.
Şi prin aceasta «cartea» – adică şcoala – îşi îndeplineşte chemarea ei cea mai înaltă: de a forma caractere.” (2)
Profesorul A.C. Cuza a fost plăcut surprins de calităţile studentului Grigore T. Popa. Alături de susţinerea morală pe care i-a acordat-o, acesta l-a cooptat, într-un grup pe care îl coordona, la o muncă extrem de serioasă şi cu o miză importantă: alcătuirea unei ediţii de opere complete Eminescu (3). Editorul, sprijinit de cei cu care lucra, dorea să pună „la îndemâna românilor de pretutindeni, în interesul culturii naţionale, o ediţie, cuprinzând într-un singur volum, cu preţ ieftin, toate scrierile – fireşte, cele mai însemnate, în toate direcţiile, dacă nu chiar toate în înţelesul absolut al cuvântului – comorile simţirii şi gândului său, ale genialului nostru, nu numai poet, ci şi cugetător, în atâtea domenii: Mihail Eminescu” (4). Citește restul acestei intrări »

1 comentariu