Arhivă pentru Februarie 2012

Eseu: A.C. Cuza: Revelaţia unei exegeze eminesciene inedite

În revista Bucovina literară, a apărut în două numere, Nr. 10-11(248-249), octombrie-noiembrie 2011 și Nr. 12 (250), decembrie 2011, un eseu despre rolul lui A.C. Cuza în tezaurizarea și promovarea operei eminesciene. Autorul, dl. Theodor Codreanu, reușește să vorbească în termeni apreciativi față de omul de cultură A.C. Cuza fără să se simtă constrâns a-l ocărî pentru convingerile antisemite ale profesorului ieșean pentru a se pune la adăpost de politrucii „corectitudinii politice”. Un om de cultură vorbește nestingherit despre opera unui excepțional om de cultură, A.C. Cuza, care, la rândul său, a vorbit întotdeauna liber. Numai așa a reușit A.C. Cuza să imprime întregii sale opere genialitatea sa. Vă invităm la o lecură reconfortantă semnată de dl. profesor Theodor Codreanu, filolog.

Eseu: A.C. Cuza: Revelaţia unei exegeze eminesciene inedite (I)

de Theodor CODREANU

Evenimentul extraordinar din anul 2000, când, tocmai ne aşteptam mai puţin, au fost publicate cele 93 de scrisori inedite ale lui Eminescu adresate Veronicăi Micle1, s-a repetat un deceniu mai târziu, dar în planul exegezei, prin apariţia unei impunătoare lucrări în două volume datorate lui A.C. Cuza, sub titlul Mihail Eminescu ca reprezentant al romantismului. În manuscris, cartea însumează 1056 de pagini, iar tipărită, tot în două volume, 866 de pagini. „Descoperirea”2 şi publicarea ei, în anul 2010, le datorăm lui I. Oprişan, cel care sub egida Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” a şi iniţiat „Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu”. Exegeza lui A.C. Cuza a fost inclusă în volumele 23-24, în ediţie critică îngrijită de I. Oprişan (Editura SAECULUM I.O., Bucureşti, 2010).

Dacă scrisorile de la Polirom s-au bucurat de o audienţă binemeritată, augmentată şi de prestigiul „Anului Internaţional M. Eminescu – 150”, exegeza lui A.C. Cuza a trecut absolut neobservată, chiar dacă editorul a încercat să-i dea importanţa cuvenită publicând-o la 160 de ani de la naşterea scriitorului. Cauzele tăcerii par a fi, în esenţă, următoarele: tirajul mic şi slaba circulaţie a cărţii, în ultimele decenii, apoi prestigiul incomod al lui A.C. Cuza în faţa „corectitudinii politice”, ideologia care ne călăuzeşte ca  nouă flacără a „lămpii lui Ilici” în postcomunism; în fine, titlul aparent desuet al cărţii: Mihail Eminescu ca reprezentant al romantismului. Cititorul, şi chiar specialistul, par azi saturaţi şi detaşaţi de conceptul de romantism, cu atât mai mult, cu cât comparatismul mai vechi, sursier, epuizase înglobarea lui Eminescu într-un curent cultural stins deja în anul naşterii poetului, încât autorul Luceafărului devenise imaginea unui „romantic întârziat”, iar, în cel mai bun caz, „ultimul mare romantic european”. Cu atât mai mult postmodernitatea va cunoaşte serioase reticenţe faţă de „romantismul” eminescian, versurile poetului devenind, cel mult, material pentru noul parodism (Levantul lui Mircea Cărtărescu) sau pentru simpla intertextualitate3. Eu însumi, pregătind, între 1977 – 1983, cartea Eminescu – Dialectica stilului (1984), am refuzat formulele înglobării exclusive în romantism a geniului eminescian care dominau cu autoritate eminescologia pe urmele lui G. Călinescu şi a altor mari eminescologi. Argumentul meu forte era Titu Maiorescu. Încă de la 1871 – 1872, criticul intuise că Eminescu este „om al timpului modern”, nicicum un „întârziat”, ceea ce va întări cu asupra de măsură la 1889, în studiul Eminescu şi poeziile lui: „Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturei europene de astăzi.”4 Citește restul acestei intrări »

,

Lasă un comentariu

Revoluție sau Moarte!

 „Sau pieire pentru noi, sau revoluțiune într-un viitor apropiat”.

 A.C. Cuza

1 comentariu

A.C. Cuza: „Definiția nației”

Definiția nației, este baza necesară a doctrinei naționaliste. Această definiție poate fi sintetică sau analitică: după cum rezumăm, sau enumerăm elementele ei constitutive.

Definiția sintetică:

Nația este totalitatea indivizilor de acelaș sânge, vorbind aceiași limbă, cultivând acelaș pământ, și formând aceaș ființă, cu interese proprii, care în toate timpurile își afirmă naționalitatea sa, ca putere creiatoare a culturei umane în forme caracteristice.

Definiția analitică:

Nația este totalitatea indivizilor de acelaș sânge unificat, sau rasă, vorbind aceaș limbă cultivând acelaș pământ, și formând, prin coheziunea lor naturală, spontană, aceeaș ființă colectivă, cu economie și organe proprii, cari sunt clasele sociale și Statul, cu aceeaș istorie și tradiții, cu aceleaș interese proprii, prezente, și cu aceleaș aspirații de viitor, ființă care se păstrează din instinct, până ce ajunge la conștiința de sine și la voința de a fi, în întregime ea însăși, dar care, în toate timpurile își afirmă naționalitatea sa, a cărei expresie imediată este limba, religia, dreptul, arta, literatura, știința, divediind astfel că există o lege naturală a naționalităței, ca putere creiatoare a culturei umane, prin realizarea ideilor supreme ale omenirei – binele, adevărul, frumosul – în forme originale: naționale.

(„Poezii, epigrame, cugetări în proză” – de A.C. Cuza, ediția a III -a adăogită, Editura „Bucovina”, I.E. Toronțiu, București, 1939)

Lasă un comentariu

Vârf de steag cuzist.

O discuție interesantă a avut loc pe forumul 6dorobanti.ro, unde unul dintre membri a postat imaginile unui vârf de steag care poartă inscripția „H.R.N.” și o svastică dispusă în unghi de 45 de grade. Cel mai probabil este vorba despre o relicvă „cuzistă”, iar inscripția „H.R.N.” este acronimul devizei cuziste HRISTOS – REGE – NAȚIUNE (vizibilă și pe această medalie aniversară), așa cum remarca un participant la discuție. Cred că, datorită dispunerii svasticii în unghi de 45 de grade înclinată spre dreapta, vârful de steag este din perioada Partidului Național Creștin (Cuza-Goga), așadar începând cu anul 1935 când a luat ființă P.N.C. prin fuzionarea Ligii Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C., condusă de Profesorul A.C. Cuza) și Partidul Național Agrar (condus de poetul Octavian Goga). Proprietarul mai precizează că vârful de steag este colorat în nuanțe de albastru, galben și roșu. Se observă, de asemenea, o deterioarare a vestigiului, probabil lipsește brațul orizontal care compunea o cruce. Din nefericire înregistrarea pe forum și participarea la discuții pare a fi inaccesibilă celor neinvitați. Citește restul acestei intrări »

,

3 comentarii