Manifestul electoral A.C. Cuza – N. Iorga

Documentul datează de dinaintea Primului Război Mondial, din anul 1910 şi reliefează participarea comună în alegerile pentru Camera Deputaţilor a celor doi oameni politici.

Moldoveanul are o fire mai largă…

Textul manifestului electoral1 adresat alegătorilor ieşeni este următorul:

Carte poştală electorală (din arhiva AC-Cuza.info)Carte poştală electorală (din arhiva AC-Cuza.info)

„CĂTRE IEŞENI

Din Iaşi au pornit, ziceau obişnuiţii politicieni în călătorie pentru voturi sau alte scopuri asemănătoare, toate ideile generoase.

Ieri cântecul se schimbase de unul care zicea că de la Iaşi trebuie să pornească reacţiunea, ura împotriva ţăranului care ne ţine, cu tot rostul nostru, cu toate rădăcinile culturii noastre, închiderea lui în cercul de fier al vechii temniţe, păstrarea tuturor drepturilor şi bunurilor pentru acei cari, în marea îngrămădeală a ultimei jumătăţi de veac, au izbutit să sară în rândurile de sus şi să se aşeze în jilţ.

Iar d. Bădărău2, junimistul, asanatorul, îndreptătorul de moravuri, apărătorul ideii de ordine şi al principiilor sfinte, scutaşul aristocraţiei de naştere, de merite şi de moralitate, spune de mult, râzând în nasul oricui: Iaşul e via mea, moşioara mea pe care am cumpărat-o răbdător, încetul cu încetul, pom cu pom şi butuc cu butuc.

Care e adevărată din aceste trei păreri?

Că d. Bădărău, actualmente Carpist3 şi unit cu junimiştii prin simpatii reciproce, a cumpărat cu jertfe, ale sale şi ale fratelui Mochi, moşioara d-sale, e netăgăduit; e o întrebare însă dacă moşioara e cât Iaşul şi dacă opera de cumpărătoare e durabilă.

Că sânt reacţionari4 în Iaşi, se poate. Dar, desigur, prea puţini. Moldoveanul are o fire mai largă, păstrează înaintea ochilor un orizont mai vast, însă, mai presus de toate, el e primitor pentru ideile de altruism, de iubire de oameni, de înălţare a celor căzuţi, de ajutare a celor săraci: lupta în această direcţie poate să-l ridice din nepăsarea lui obişnuită pentru lucrurile mici. Îi place a trăi în linişte, a nu-şi face duşmani, dar nu are setea de câştig, de plăcere, de stăpânire pe care, fără îndoială, o au alţi Români. El nu va vibra de pofta răzbunării pentru o casă arsă, pentru nişte sămănături prăpădite, pentru pagube ce a suferit. El nu va umbla după duşmani închipuiţi ca să-i împuşte. Sufletul întreg al Moldoveanului se vădeşte numai în silinţi de acelea care au ţinte mai înalte decât ale vieţii unui singur om.

N’o spunem acesta venind de la Buzău, ca un Glăvănescul5 oarecare, ci din Iaşi chiar, din acest Iaşi care e şi al nostru.

Ieşenii trăiesc prin trecut şi pentru viitor…

Dacă aceasta e firea Moldoveanului, în firea Ieşeanului, de naştere sau de locuinţă, mai intră un element. El e încurajat de un trecut care vorbeşte şi închipuirilor celor mai slabe şi inimilor celor mai reci. Şi el trăieşte într’un present de scârboasă cotropire, de hâdă profanare, care e în stare a stârni şi indignarea celui mai liniştit om, chiar a celui mai bun Oriental care-şi cruţă vermina.

Românii de aiurea pot trăi pentru un present care este şi la care ei se împărtăşesc mult şi lacom. Ieşenii trăiesc prin trecut şi pentru viitor.

Trecutul însă înseamnă viaţa curat românească, cu toate rosturile îndeplinite de Români, el înseamnă credinţă, frăţie între toate clasele, grija de suflet, lupta pentru neam. Viitorul, singurul viitor la care putem râvni, însemnă unirea Românilor din toate clasele şi din toate Ţinuturile pe o bază de dreptate socială şi pentru scopuri de cultură naţională.

Ca represintanţi ai acestor idei venim, fără bani, fără sprijin, fără talent de uneltiri, venim doi oameni săraci în puteri materiale, bogaţi în sufletul nostru, şi vă întrebăm pe voi, Ieşenii lui Ştefan cel Mare, pe voi Ieşenii celuilalt Ştefan care trebuie să vie, venim şi vă întrebăm desluşit şi cinstit.

Doi Moldoveni, pentru ziua de mâine

Vreţi să trimeteţi în Cameră doi Moldoveni, doi Moldoveni adevăraţi, doi Moldoveni din neamuri cinstite – numele unuia din noi vă aminteşte pe marele vostru Domn, iar străbunul celuilalt a fost căpetenia acelor urgisiţi cărbunari cari la 1822 au vrut să dea Moldovei o Constituţie liberală, Marele Vornic Iordachi Drăghici6 – doi Moldoveni culţi şi de inimă, doi Moldoveni cari nu vreau România de astăzi, ci pregătesc România de mâni?

Vreţi să trimeteţi doi oameni iubitori de ţărănime cari vreau s’o ridice la treapta ce se cuvine, la treapta ce era în vremea lui Ştefan? Vreţi să trimeteţi doi duşmani ai străinismului7 care ne înăbuşă? Vreţi să trimeteţi doi represintanţi ai culturii, arma noastră cea tare şi sigură?

Oameni fără partid, oameni de partid cari vedeţi unde ne–a adus scârboasa politică, bătrâni cari vă aduceţi aminte de idealurile voastre curate, tineri în cari nu s’a prihănit încă aurul credinţii în ideal, veţi lăsă să treacă înaintea întristării noastre pentru că nu ni se dă loc de luptă, cohortele biruitorilor prin cumpărarea de suflete sau prin înşelarea cuvintelor goale? Ne veţi lăsa striviţi şi umiliţi de membrii fără nume şi fără fapte adesea, şi uneori cu nume necinstite şi fapte rele, al cooperativelor politice?

Aceasta n’o putem crede!

Pe noi Dumnezeu să ne ajute, iar pe voi Dumnezeu să vă lumineze asupra datoriei voastre!

A.C. Cuza, N. Iorga”8.

Observăm din cuprinsul documentului şi schiţarea unui portret psihologic al ieşenilor şi al moldovenilor în general, cele două cuvinte fiind cu literă mare tocmai pentru a sublinia preţuirea pe care o acordau cei doi oameni politici locuitorilor din această parte a ţării.

A. C. Cuza şi Nicolae Iorga reprezentau mişcarea naţionalistă care îşi avea originea la Iaşi.

Imediat după Marea Unire din 1918, cei doi s-au despărţit. Nicolae Iorga a rupt alianţa cu A.C.Cuza deoarece considera că acesta din urmă exagera în privinţa naţionalismului şi pentru că era antisemit.

La alegerile din 1919, primele alegeri din România pe baza votului universal, Nicolae Iorga va candida în alianţă cu omul politic Constantin Argetoianu, şi ambii vor avea succes.

NOTE

1. Arh. 146 – Arh.Missir – Manifest electoral – Iorga – A.C. Cuza (cu sigla) – Fondul Colecţii Speciale – Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

2. Alexandru A. Bădărău a fost profesor de limba franceză la Liceul Naţional din Iaşi, înainte de anul 1900, şi era supranumit „vulturul” Moldovei. Aceasta avea o moşie pe teritoriul comunei Copou, în zona actualei Grădini Botanice din Iaşi care s-a înfiinţat în anul 1963.

3. O aripă din cadrul conservatorilor, care era condusă de P.P.Carp.

4. Este vorba despre conservatori.

5. Directorul fostului Seminar Pedagogic din Iaşi.

6. Nicoale Iorga era rudă cu Vornicul Iordachi Drăghici.

7. Expresia îi viza pe liberali care erau catalogaţi drept „străini” în comparaţie cu reprezentanţii conservatorilor care se considerau autohtoni.

8. Ambii erau moldoveni. Alexandru Constantin Cuza a avut o vilă pe Strada Gh. Asachi, în zona actualei Cantine a Universităţii de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” din Iaşi. Nicolae Iorga locuia în zona în care este amplasat astăzi Hotelui „Traian” din Iaşi iar mama sa, Zulnia Iorga, avea o casă în zona de astăzi a filialei Academiei Române din aceeaşi localitate unde au locuit rudele lui Iorga până în anul 1982 când a fost dărâmată şi s-a contruit filiala Academiei Române.

Sursa: isciv.ro

, ,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: