Un atac ticălos la adresa lui A. C. Cuza!

Un atac mişelesc, total nedrept şi fără niciun temei, lansat la adresa lui A. C. Cuza vine din partea unui sait care poartă chiar numele discipolului său, Corneliu Zelea Codreanu (zelea-codreanu.com). Desigur, Codreanu nu are nicio vină şi nu poate purta din Eternitate nicio culpă pentru netrebnicia unora care se revendică a-i fi urmaşi ideologici. Ba chiar cred că s-ar simţi profund mâhnit dacă ar vedea ce fac în numele său şi sub conducerea unei rude de-a sa aceşti bieţi indivizi dezechilibraţi sufleteşte şi moral.

Iată ce acuzaţii se aduc naşului de botez şi cununie a lui Corneliu Z. Codreanu pe saitul amintit.

De ce Căpitanul a fost asasinat (la instigarea iudaică), iar profesorul A. C. Cuza, renumit ideolog antisemit, a trăit liniştit până la adânci bătrâneţi?

Prof. A. C. Cuza era un teoretician, iar Liga Apărării Naţional Creştine (aşa-numiţii „cuzişti” sau „lăncieri”) condusă de el servea de fapt, indirect, interesele iudaice, prin manifestarea un antisemitism zgomotos şi pur formal (violenţe verbale, bătăi de evrei, spargeri de geamuri şi prăvălii evreieşti – pentru care guvernul plătea apoi mari despăgubiri!); prof. A. C. Cuza nu făcea nimic altceva decât să agite inutil şi periculos spiritele.

Aceste manifestări erau folosite pentru captarea compasiunii opiniei publice interne şi internaţionale faţă de suferinţele evreimii şi ca pretext pentru luarea de măsuri împotriva tuturor naţionaliştilor (care au considerat întotdeauna că acapararea pământului şi presei româneşti de către evrei, ca şi prezenţa masivă a acestora în finanţe, bănci şi posturi importante, reprezenta un pericol pentru neamul românesc care era astfel condamnat, pe termen lung, să ajungă rob în propria ţară).

Apoi, A. C. Cuza, în pornirea sa oarbă împotriva evreilor, ajunsese să nege creştinismul sub pretext că Iisus era evreu (nerozie susţinută, de altfel, şi de naţional-socialişti), fapt ce servea, de asemeni, intereselor iudaice, pentru că un popor despărţit de religia sa milenară care l-a ţinut unit, este mult mai uşor de îngenuncheat.

Acestea sunt, de altfel, şi motivele pentru care Corneliu Zelea Codreanu, şeful tineretului în cadrul Ligii Apărării Naţional Creştine, s-a despărţit de prof. A. C. Cuza şi a întemeiat propria organizaţie, Legiunea Arhanghelul Mihail.”

Câtă vreme a trăit, Corneliu Zelea Codreanu nu a adus nicio acuzaţie de necinste la adresa naşului său, ale cărui merite în lupta naţionalistă continuă să le evidenţieze şi în opera sa autobiografică, „Pentru legionari”, tipărită pentru prima dată, la Sibiu, în 1936.

În întreaga sa luptă politică naţionalistă, mulţi l-au vândut, dar nimeni, niciodată, nu a reuşit să îl cumpere pe profesorul Cuza.

Oricâte încercări s-au făcut pentru compromiterea lui A.C. Cuza, toate s-au izbit de conduita morală ireproşabilă a venerabilului profesor ieşean şi s-au spulberat.

La începutul guvernării Partidului Naţional Creştin condus de A.C. Cuza şi Octavian Goga, Codreanu se adresează naţionaliştilor ajunşi la guvernare (lista guvernului Octavian Goga):
“Sunteţi un guvern naţionalist. Eu nu am dreptul nici măcar să vă suspectez buna-credinţă, chiar atunci când unele lucruri nu le înţeleg, sau mi se par greşite. Un om corect nu se poate năpusti asupra altui om din primul ceas, înainte de a fi lăsat să-şi pună în aplicare gândurile sale. De asemeni, împins de vreo invidie plină de josnicie, nu mă veţi găsi strigând: Iată aceştia îmi iau şi execută din programul meu şi eu ce voi mai face?
Ci zic acum şi voi zice totdeauna: “Să vă ajute Dumnezeu să faceţi pentru neamul românesc tot ce vrem, tot ce am vrut, tot ce a visat mintea noastră că ar putea face.”
(13 ian. 1938)

O atitudine demnă de  altitudinea morală a Omului Nou pe care aceşti bieţi epigoni care lansează săgeţi otrăvite la adresa fondatorului naţionalismului-creştin românesc nu o vor putea atinge niciodată. Şi nu este nevoie să fiu profet pentru a face această predicţie.

Odată ajuns la guvernare, Cuza a refuzat să fie un executant-marionetă la dispoziţia regelui Carol al II-lea şi a continuat să fie fidel convingerilor sale politice naţionaliste legiferând și aplicând măsurile antisemite, motiv pentru care a şi fost eliminat de guvernare, iar PNC a fost scos în afara legi ca şi celelalte partide politice.

De ce nu a fost arestat A.C. Cuza de către puterea comunistă? În anul 1947, când comuniştii au declanşat valul de arestări politice, A.C. Cuza avea nu mai puţin de 90 de ani. În acelaşi an a şi trecut în Eternitate. Cu toate astea poliţia i-a bătut la uşă. O întâmplare pe care o ştiu de la un urmaş al lui A.C. Cuza şi pe care mă simt dator să o relatez (ea va fi detaliată într-o viitoare lucrare dedicată vieţii lui Alexandru C. Cuza). Veniţi să îl ridice pe bătrânul profesor Alexandru C. Cuza, au plecat cu Gheorghe A. Cuza care s-a oferit ofrandă în locul tatălui său convingându-i pe securişti că tatăl său este bătrân şi inofensiv, iar el este atât urmaşul său biologic cât şi POLITIC. A fost arestat şi a murit la penitenciarul Aiud, la 14 septembrie 1950.

Cât despre acuzaţia (infamă şi teribilă pentru un creştin) cum că „în pornirea sa oarbă împotriva evreilor, ajunsese să nege creştinismul sub pretext că Iisus era evreu (nerozie susţinută, de altfel, şi de naţional-socialişti)” Nimeni nu poate să aducă vreun text în care fondatorul naţionalismului-creştin românesc să se fi lepădat de Hristos. Aproape că nu există text în care să nu îşi afirme credinţa nestrămutată în creştinism. Şi atunci cum poate arunca anatema un creştin asupra altui creştin? Poate nu cunoaşte a 9 -a poruncă: Sa nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

La fel, nicăieri, naţional-socialiştii germani nu s-au lepădat de Hristos. Dar asta este altă poveste. Iar pentru asta trebuie să citiţi multă istorie nealterată de curentele vremurilor şi cu atât mai multă doctrină, direct de la sursă.

În orice dispută trebuie sa fiţi înainte de toate oameni de onoare şi drepţi chiar şi cu adversarii, aşa cum v-ar fi învăţat Codreanu.

Cui să fi folosit atacul? Până la proba contrarie nu pot să îl consider decât un atac gratuit, opera unor dilentanţi în istorie şi politică, dar lipsiţi de moralitatea legionară. (Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei.”)

Dar oricare ar fi deosebirile doctrinare care ne pot despărţi de marele învăţat moldovean, nu putem sa nu ne închinăm, în ceasul sărbătorirei unei vieţi închinate iubirei fierbinte de patrie, unei vieţi de o splendidă unitate şi incomparabilă ţinută etică, atât de deosebită de a tuturor oportuniştilor şi a profitorilor cinici, care infectează viaţa publică din ziua de astăzi şi cari n’au nici măcar scua talentului care subjugă ori a culturii care impune. Admirabila unitate a vieţii lui Al. C. cuza, fidelitatea dârză cu care şi-a apărat credinţele sale timp de o jumătate de secol, în mijlocul tuturor prefacerilor ale celei mai mari perioade din istoria patriei, impun respectul chiar al adversarilor doctrinei sale şi justifică omagiul întregei naţiuni„. (Sărbătorirea Profesorului A. C. Cuza, de George Strat, revista Libertatea, 20 aprilie 1937, anul V, No. 8 )

  1. #1 by eugeniudesavoya on Martie 2, 2011 - 7:32 pm

    Foarte bun răspunsul. Apreciez munca dumneavoastră şi urmăresc mereu saitul.🙂
    „AC Cuza este călăuza”😉

  2. #2 by Dr.Constantin Burlacu on Martie 7, 2011 - 12:19 am

    Ultra-nationalistul din Iasi, Prof.A.C.Cuza a fost spanzurat in deportare avuta la Sibiu, de catre securistii jidani,iar casa sa de la Iasi a fost distrusa caramida cu caramida de catre jidanii comunisti cu scopul ca niciodata sa nu mai ia fiinta un cuib de anti-jidani si anti-sionisti.

  3. #3 by lancier14 on Martie 7, 2011 - 12:40 am

    A. C. Cuza a murit în casa sa din Sibiu, de moarte naturală (de bătrâneţe, avea 90 de ani), nu l-a spânzurat nimeni, din fericire! Dar fiul său, George Cuza, nu a mai scăpat. A fost încarcerat şi a murit în închisoarea Aiud. Nãscut în 1896.
    Profesor universitar la Iaşi. Ministru al Muncii, 28 decembrie 1937-9 februarie 1938. Condamnat la 9 martie 1948. A murit la penitenciarul Aiud, la 14 septembrie 1950.

  4. #4 by Nicky Percea on Septembrie 20, 2011 - 8:31 pm

    1- Prof. A. C. Cuza a mai avut si alti copii ?
    2- Prof. A. C. Cuza este ruda cu Domnitorul Al. I. Cuza ?

  5. #5 by lancier14 on Septembrie 20, 2011 - 8:59 pm

    1. Profesorul A.C. Cuza a avut 5 copii. Gheorghe, Alexandru, Maria, Grigore, Magdalena.
    2. Este nepotul Domnitorului A.I. Cuza, provenit dintr-o ramură colaterală a familiei.

  6. #6 by Andrei on Aprilie 21, 2012 - 10:57 am

    D-voastră mergeţi inainte , discordia trebuie evitata cu mult tact. O viziune luminoasă asupra Istoriei Românilor trebuie să aibă un discurs înţelept şi calm.
    Adversarii sunt comuni .
    Toate cele bune !

  7. #7 by Mishu on Februarie 2, 2013 - 4:46 pm

    • #8 by Lăncier14 on Martie 1, 2013 - 6:02 pm

      Nu. A fost arestat FIUL lui A.C. Cuza, Gheorghe, care a si murit in iadul inchisorii Aiud.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: