This user hasn't shared any biographical information
A.C. Cuza, profesorul carismatic şi studentul Grigore T. Popa – Preşedintele Centrului Studenţesc Iaşi
Postat în Alţii despre A.C. Cuza, PROFESORUL A.C. Cuza în mai 19, 2012
Studentul Grigore T. Popa era atras de acţiunile social-culturale pe care le organiza Centrul Studenţesc Iaşi şi mai ales de cel care era alături de această organizaţie: profesorul A.C. Cuza. Asista la conferinţele pe care acesta le susţinea în faţa studenţilor, îi citea lucrările şi intervenţiile din presă (1). Rândurile pe care acesta le scria în prefaţa unei broşuri a studenţimii ieşene – despre „carte”, „şcoală” şi „ideal naţional” – îl câştigaseră pe Grigore T. Popa.
Cartea „te îndeamnă la munca pozitivă: te chemă la luptă împotriva neajunsurilor, care ameninţă existenţa poporului tău, îţi impune să te ridici mai presus de interesele tale efemere, ale traiului bun, în lumea jertfei de sine, pentru un scop ideal, care nu poate fi decât realizarea idealului naţional.
Şi prin aceasta «cartea» – adică şcoala – îşi îndeplineşte chemarea ei cea mai înaltă: de a forma caractere.” (2)
Profesorul A.C. Cuza a fost plăcut surprins de calităţile studentului Grigore T. Popa. Alături de susţinerea morală pe care i-a acordat-o, acesta l-a cooptat, într-un grup pe care îl coordona, la o muncă extrem de serioasă şi cu o miză importantă: alcătuirea unei ediţii de opere complete Eminescu (3). Editorul, sprijinit de cei cu care lucra, dorea să pună „la îndemâna românilor de pretutindeni, în interesul culturii naţionale, o ediţie, cuprinzând într-un singur volum, cu preţ ieftin, toate scrierile – fireşte, cele mai însemnate, în toate direcţiile, dacă nu chiar toate în înţelesul absolut al cuvântului – comorile simţirii şi gândului său, ale genialului nostru, nu numai poet, ci şi cugetător, în atâtea domenii: Mihail Eminescu” (4). Read the rest of this entry »
Profesorul Florin Constantiniu: “Am îmbrăcat cămașa verde a Mișcării Legionare la șapte ani. Parinții mei au fost cununați de A.C. Cuza.”
Postat în Alţii despre A.C. Cuza în aprilie 18, 2012
Galileanul
Postat în Creștinismul cuzist, cuzism în aprilie 13, 2012
Religia creștină, continuă încă să fie considerată de multi ca o parte a iudaismului – ca o prelungire, ca o reformă, sau desăvârșire, a religiunii jidovești – iar Isus ca jidan. Și dacă aceasta ar fi adevarat, teoria sterilitatii culturale a jidanilor, se întelege că ar fi dezmințită, în mod absolut.
În contra acestei grave erori – care întunecă cu totul întelegerea lucrurilor – noi afirmăm însă și vom dovedi, pe cât va fi cu putință, în cadrul acestei anexe:
Că Isus nu a fost jidan – și e numai o îndoită blasfemie, religioasă și totodată și științifică de a-l considera ca atare.
Că religia creștinească, nu face parte din iudaism – pe care nu-l desvolta, neavând ce să dezvolte, ci de la început este contrară iudaismului, desființându-l.
Originea lui Isus, mai intâi, poate fi considerată din două puncte de vedere : din punct de vedere metafizic, religios, și din punct de vedere fizic, profan.
Din punct de vedere metafizic – pentru toti aceia cari cred, si nu este adevărat creștin acel, care nu are credință – Isus este “fiu al lui Dumnezeu”, întrupare divină, din fecioara galileană Maria: Read the rest of this entry »
„Însemnări din viață și documente omenești”
Postat în la vânzare, Lucrari de A.C. Cuza, Lucrari de A.C. Cuza la vanzare, Memorii, Recenzie în martie 22, 2012
Autor: A.C. Cuza – ediție îngrijită de Marian Ștefan
Format: 17 x 14, carte cusută și legată
Nr.pag. 176 + 16 pag. policromie
Preț: 50 lei
Din cuprins: Povestea unui manuscris
Notă asupra ediției
A.C. Cuza. Repere biografice….
Am în față un caiet format studențesc, cu coperte groase din carton pânzat. Pe pagina de gardă conține următoarea însemnare: Din biblioteca lui G. Cuza, luat spre amintire din vraful de cărți răvășite. 25.IV. 1944. Ștefan Nemeș. Gheorghe Cuza este fiul lui Alexandru C. Cuza, iar persoana care a făcut această însemnare ar fi fost greu de identificat dacă pe coperta interioară a caietului nu ar fi fost lipită o filă cu următorul text explicativ:
Jurnalul manuscris al lui A.C. Cuza a fost găsit în casa acestuia din Iași de către locotenentul în rezervă Ștefan Nemeș, profesor de istorie. Printre cărțile răvășite, i-a atras atenția acest jurnal. Read the rest of this entry »
Manifest cuzist către comercianți (1925)
Postat în Politică în martie 18, 2012
COMERCIANȚI!
Nici o clasă socială nu a fost mai crunt lovită decât aceea a comercianților români. Rând pe rând, prin concurență necinstită, prin lipsă de cântar, prin falsificarea mărfurilor, prin coruperea agenților de control, prin falimente frauduloase etc., etc., veneticii și vagabonzii din toată lumea v-au scos din locurile voastre, v-au gonit în margine pe cei ce n-ați pierit încă, iar ei s-au îmbuibat din munca și agonisita voastră, luând loc, în fruntea comerțului și industriei. Azi Camerele de Comerț sunt conduse de acești venetici sau slugile lor. Duminica și sărbătorile creștinești sunt batjocorite, iar sâmbetele lor cinstite. Copiii voștri nu pot fi ținuți în școale, căci nu aveți cu ce și nici la ucenicie nu mai aveți unde-i da, căci sunt goniți.
Amară viață trăiți voi, mai amară o vor trăi copiii voștri.
Apărarea intereselor voastre înseamnă apărarea nației însăși, care, fără o clasă de mijloc românească, va pieri. Această propagandă, cinstindu-și numele, o va face ziarul „Apărarea Națională”, de sub conducerea dn-ului prof. A.C. Cuza, care, apărându-vă pe dvs., va apăra nația însăși. Citiți și sprijiniți dar ziarul „Apărarea Națională”, apărarea voastră și a copiilor voștri.
Eseu: A.C. Cuza: Revelaţia unei exegeze eminesciene inedite
Postat în A. C. Cuza si Mihai Eminescu, Alţii despre A.C. Cuza în februarie 17, 2012
În revista Bucovina literară, a apărut în două numere, Nr. 10-11(248-249), octombrie-noiembrie 2011 și Nr. 12 (250), decembrie 2011, un eseu despre rolul lui A.C. Cuza în tezaurizarea și promovarea operei eminesciene. Autorul, dl. Theodor Codreanu, reușește să vorbească în termeni apreciativi față de omul de cultură A.C. Cuza fără să se simtă constrâns a-l ocărî pentru convingerile antisemite ale profesorului ieșean pentru a se pune la adăpost de politrucii „corectitudinii politice”. Un om de cultură vorbește nestingherit despre opera unui excepțional om de cultură, A.C. Cuza, care, la rândul său, a vorbit întotdeauna liber. Numai așa a reușit A.C. Cuza să imprime întregii sale opere genialitatea sa. Vă invităm la o lecură reconfortantă semnată de dl. profesor Theodor Codreanu, filolog.
Eseu: A.C. Cuza: Revelaţia unei exegeze eminesciene inedite (I)
de Theodor CODREANU
Evenimentul extraordinar din anul 2000, când, tocmai ne aşteptam mai puţin, au fost publicate cele 93 de scrisori inedite ale lui Eminescu adresate Veronicăi Micle1, s-a repetat un deceniu mai târziu, dar în planul exegezei, prin apariţia unei impunătoare lucrări în două volume datorate lui A.C. Cuza, sub titlul Mihail Eminescu ca reprezentant al romantismului. În manuscris, cartea însumează 1056 de pagini, iar tipărită, tot în două volume, 866 de pagini. „Descoperirea”2 şi publicarea ei, în anul 2010, le datorăm lui I. Oprişan, cel care sub egida Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” a şi iniţiat „Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu”. Exegeza lui A.C. Cuza a fost inclusă în volumele 23-24, în ediţie critică îngrijită de I. Oprişan (Editura SAECULUM I.O., Bucureşti, 2010).
Dacă scrisorile de la Polirom s-au bucurat de o audienţă binemeritată, augmentată şi de prestigiul „Anului Internaţional M. Eminescu – 150”, exegeza lui A.C. Cuza a trecut absolut neobservată, chiar dacă editorul a încercat să-i dea importanţa cuvenită publicând-o la 160 de ani de la naşterea scriitorului. Cauzele tăcerii par a fi, în esenţă, următoarele: tirajul mic şi slaba circulaţie a cărţii, în ultimele decenii, apoi prestigiul incomod al lui A.C. Cuza în faţa „corectitudinii politice”, ideologia care ne călăuzeşte ca nouă flacără a „lămpii lui Ilici” în postcomunism; în fine, titlul aparent desuet al cărţii: Mihail Eminescu ca reprezentant al romantismului. Cititorul, şi chiar specialistul, par azi saturaţi şi detaşaţi de conceptul de romantism, cu atât mai mult, cu cât comparatismul mai vechi, sursier, epuizase înglobarea lui Eminescu într-un curent cultural stins deja în anul naşterii poetului, încât autorul Luceafărului devenise imaginea unui „romantic întârziat”, iar, în cel mai bun caz, „ultimul mare romantic european”. Cu atât mai mult postmodernitatea va cunoaşte serioase reticenţe faţă de „romantismul” eminescian, versurile poetului devenind, cel mult, material pentru noul parodism (Levantul lui Mircea Cărtărescu) sau pentru simpla intertextualitate3. Eu însumi, pregătind, între 1977 – 1983, cartea Eminescu – Dialectica stilului (1984), am refuzat formulele înglobării exclusive în romantism a geniului eminescian care dominau cu autoritate eminescologia pe urmele lui G. Călinescu şi a altor mari eminescologi. Argumentul meu forte era Titu Maiorescu. Încă de la 1871 – 1872, criticul intuise că Eminescu este „om al timpului modern”, nicicum un „întârziat”, ceea ce va întări cu asupra de măsură la 1889, în studiul Eminescu şi poeziile lui: „Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturei europene de astăzi.”4 Read the rest of this entry »
Revoluție sau Moarte!
Postat în vorbe înţelepte în februarie 12, 2012
„Sau pieire pentru noi, sau revoluțiune într-un viitor apropiat”.
A.C. Cuza
A.C. Cuza: „Definiția nației”
Postat în Poezii epigrame cugetări în proză, vorbe înţelepte în februarie 7, 2012
Definiția nației, este baza necesară a doctrinei naționaliste. Această definiție poate fi sintetică sau analitică: după cum rezumăm, sau enumerăm elementele ei constitutive.
Definiția sintetică:
Nația este totalitatea indivizilor de acelaș sânge, vorbind aceiași limbă, cultivând acelaș pământ, și formând aceaș ființă, cu interese proprii, care în toate timpurile își afirmă naționalitatea sa, ca putere creiatoare a culturei umane în forme caracteristice.
Definiția analitică:
Nația este totalitatea indivizilor de acelaș sânge unificat, sau rasă, vorbind aceaș limbă cultivând acelaș pământ, și formând, prin coheziunea lor naturală, spontană, aceeaș ființă colectivă, cu economie și organe proprii, cari sunt clasele sociale și Statul, cu aceeaș istorie și tradiții, cu aceleaș interese proprii, prezente, și cu aceleaș aspirații de viitor, ființă care se păstrează din instinct, până ce ajunge la conștiința de sine și la voința de a fi, în întregime ea însăși, dar care, în toate timpurile își afirmă naționalitatea sa, a cărei expresie imediată este limba, religia, dreptul, arta, literatura, știința, divediind astfel că există o lege naturală a naționalităței, ca putere creiatoare a culturei umane, prin realizarea ideilor supreme ale omenirei – binele, adevărul, frumosul – în forme originale: naționale.
(„Poezii, epigrame, cugetări în proză” – de A.C. Cuza, ediția a III -a adăogită, Editura „Bucovina”, I.E. Toronțiu, București, 1939)
Vârf de steag cuzist.
Postat în Discuții despre cuzism și obiecte cuziste pe diferite pagini, imagini în februarie 2, 2012
O discuție interesantă a avut loc pe forumul 6dorobanti.ro, unde unul dintre membri a postat imaginile unui vârf de steag care poartă inscripția „H.R.N.” și o svastică dispusă în unghi de 45 de grade. Cel mai probabil este vorba despre o relicvă „cuzistă”, iar inscripția „H.R.N.” este acronimul devizei cuziste HRISTOS – REGE – NAȚIUNE (vizibilă și pe această medalie aniversară), așa cum remarca un participant la discuție. Cred că, datorită dispunerii svasticii în unghi de 45 de grade înclinată spre dreapta, vârful de steag este din perioada Partidului Național Creștin (Cuza-Goga), așadar începând cu anul 1935 când a luat ființă P.N.C. prin fuzionarea Ligii Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C., condusă de Profesorul A.C. Cuza) și Partidul Național Agrar (condus de poetul Octavian Goga). Proprietarul mai precizează că vârful de steag este colorat în nuanțe de albastru, galben și roșu. Se observă, de asemenea, o deterioarare a vestigiului, probabil lipsește brațul orizontal care compunea o cruce. Din nefericire înregistrarea pe forum și participarea la discuții pare a fi inaccesibilă celor neinvitați. Read the rest of this entry »
Liga contra „partidelor”
Postat în cuzism, despre LANC, despre partide în ianuarie 27, 2012
Principiul organic al L.A.N.C. (…) îi determină riguros caracterul, ca „Ligă”, așa dar, nu ca „partid”, de care se deosebește esențial:
Liga este o mare idee care unește – „partidele”, sunt mici asociații cari desbină.
Liga este o mișcare națională, a timpului nostru – „partidele” sunt stagnații particulare, anahronice, prin natura lor fără nici o mișcare la bază, pentru că nu reprezintă nici un interes superior de existență a nației românești, ci numai interese administrative curente, cari în cele mai multe cazuri, se confundă cu interesele partizanilor, asociați cu jidanii.
Liga este o organizație, subordonată ideei, și în serviciul mișcărei naționale, de care e susținută – și nu se reduce dar la membrii înscriși – „partidele”, fără nici o idee și neavând la bază nici o mișcare, se reduc la membrii înscriși în registre, astăzi în acestea, mâne în altele. Partidele sunt astfel pururea terorizate prin intrigile partizanilor interesați, pentru că dacă nu ar fi susținute de dânșii, ele nu ar putea să existe. În această privință, deosebirea este hotărâtoare, între „partide” și Ligă.
L.A.N.C. – ca idee și mișcare – stă mai presus de organizația ei: cu care nu se confundă.
Când membrii înscriși în organizația L.A.N.C. – ale cărei interese superioare sunt chemați să le servească – se servesc de dânsa, pentru interesele lor personale: să fie imediat eliminați. Orice loc rămas, pe urma lor liber, în organizație, se ocupă de alții, din rândurile mișcărei, pe care o întreține ideea. Read the rest of this entry »
Comentarii recente